Nu există un jurământ ca în medicină şi pentru artişti adică să facă orice si mai ales oricând pentru cei pentru care fac ceea ce fac dar ar cam trebui. Unde mai pui că ajută şi la starea de sănătate psihică a fiecăruia dintre ei şi cumva la începuturi nu era totul despre bani, despre calitatea audio a actului în sine, despre scenă, despre lumini, despre „cantitatea” de oameni din faţă.
Era şi este despre public şi publicul putea şi poate să însemne o singură persoană şi chiar şi acea persoană prinsă în vâltoarea lucrurilor. Părerea mea !!!
În altă ordine de idei, publicul nu pleacă nicăieri, nu se scufundă, nu părăseşte incinta. Şi este mare nevoie de artişti pentru ca oamenii să uite pentru câteva momente, minute, ore … de tot, de toate. Fix ca înainte dar altfel, separaţi dar totuşi împreună.
