Căderea Facebook-ului şi a Instagram-ului de ieri dar mai ales felul în care s-a întâmplat m-a făcut să scriu articolul de faţă. Bineînţeles că există o doză mare de subiectivism în toată această „pledoarie” şi bineînţeles că, dat fiind faptul că este o părere strict personală poate ar fi bine să rămână şi singulară şi neîmpărtăşită dar măcar să fie scrisă.

Incepând de ieri după amiază, spre seară, atât Facebook-ul cât şi Instagram-ul au avut probleme mari, rezolvate între timp, în sensul în care pentru foarte mulţi dintre useri, logarea pe conturi dar şi postarea de conţinut nou nu a fost posibilă. S-a aşternut o linişte apăsătoare cumva în jurul meu pentru că, nemaiexistând interacţiune pe platforme, mulţi amici, prieteni, cunoştinţe au început să se simtă „abandonaţi” de către ceilalţi, care, se pare că aveau alte lucruri mai bune de făcut. Unii chiar nu şi-au dat seama că se întâmplă ceva şi au continuat să „se uite pe vizor”, neştiind că văd doar filmări din cache iar alţii, cei mai mulţi, tot butonau în speranţa că vizorul acela se va dezaburi.

Şi tocmai treaba aceasta mi s-a părut un lucru grav. Nu ştiu şi nici nu cred că ar trebui să fie catalogată chestia asta drept dependenţă sau viciu fiindcă alte lucruri ce sunt dependenţe sau vicii sunt mult mai nenorocite şi, în principiu, poţi renunţa mult mai greu la ele. Dar un obicei extrem de prost sigur este şi spun asta pentru că iţi mănâncă atât de uşor timpul şi mai ales focus-ul.



Gândiţi-vă, şi aici mă refer la cei din industrie, câte lucruri mult mai importante aţi fi putut face ieri, când, chiar nu mergeau platformele, pentru voi, pentru cariera voastră, pentru cei din jurul vostru, eventual. Şi apoi continuaţi raţionamentul şi gandiţi-vă cât de mult puteţi face de aici înainte în acelaşi sens.

Bineînţeles că postarea de faţă nu ştirbeşte în nici un fel importanţa a tot ceea ce înseamnă social media în promovare, dezvoltare, comunicare sau mai ştiu eu ce. Am să scriu, sper, kile de articole pe partea aceasta a lucrurilor. Ceea ce este mai sus este doar un îndemn la limitare. Iar raportul poate fi dat chiar de ordinea priorităţilor în tot ceea ce vrei să faci.

O comunicare continuă sau un cont şmecher de Instagram cu tot cu bifă albastră sau 1M like-uri pe Facebook nu ţin loc de piese, de concerte, de management, de repetiţii, de apariţii, de campanii şi tot aşa. În carcaletele ăsta de înseamnă un artist complet partea de social media apare cumva la final, este acea cireaşă de pe tort sau bomboană de pe colivă şi din această cauză poate părea cea mai vizibilă. Dar este un miraj şi ca orice miraj dispare, cum au dispărut … MIRC, Yahoo Messenger, MySpace, Hi5 şi ieri, doar pentru câteva ore, din păcate, Instagram şi Facebook.