Când apare întrebarea aceasta se înţelege, incorect, ce-i drept, şi casă de productie sau management sau impresariat dar aceasta este o altă discuţie si o lăsăm pe altă dată.
Păi răspunsul nu îl poate da nimeni în locul tău. Este o întrebare complexă şi o decizie greu de luat. Pe de o parte semnatul cu o casă de discuri sau de producţie îti poate da acces la toate resursele şi conexiunile pentru ca tu să ajungi următoarea Andra sau următorul Smiley, după caz. La fel de bine semnatul cu un label poate pune punct carierei tale sau şi mai rău visului tău de a cânta şi a face din treaba aceasta un mod de viaţă.
Contractul de Management Artistic: Părţile Bune
Hai să începem cu partea bună a lucrurilor în ceea ce priveşte semnatul cu un label. Unul dintre cele mai importante avantaje dacă nu cel mai mare ale faptului că vei avea o casă de discuri este acela că vei avea oameni care să se ocupe de tine, oameni care ştiu cu ce să manâncă promovarea, marketingul dar mai ales distribuţia a tot ceea ce vei lansa sau produce tu. Cel puţin în teorie. Au şi acces la mult mai multe resurse pentru a face aceasta şi cumva se pot deschide astfel mai multe uşi, Cel puţin în teorie. Chestia asta este extrem de importantă pentru un artist la început de drum care nu ştie absolut nimic din tot ceea ce înseamnă jungla asta de se numeşte INDUSTRIE MUZICALĂ.
Şi hai să fim serioşi. Artiştii tineri (nu mă refer la vârstă) care iau în considerare semnatul cu un label nu se gândesc neapărat atât de departe. Ca artist în zorii carierei tale vrei să devii cunoscut şi pe undeva, cine nu ar vrea. Semnatul cu o casă de discuri poate şi în cele mai multe cazuri potenţează aceasta. Sunt şanse mai mari astfel să ajungi să poţi intra într-o cârciumă şi să plătească altcineva consumaţia doar pentru faptul că eşti „ăla de cântă piesa aia”. Am zis ăla pentru că pe partea feminină a lucrurilor este mai important de specificat faptul că vei ocazia să testezi toate filtrele de INSTAGRAM mai ales că acum ai un fotograf profesionist care să îţi facă şi să îţi trimită poze pe care să le strici. Pentru că da, o casă de discuri îţi pune la dispoziţie o echipă care să se ocupe de tine ca şi artist, incluzănd si un fotograf care ştie ce si cum trebuiesc făcute lucrurile. Cel puţin în teorie.
Dacă tot suntem la capitolul avantaje vis-a-vis de căsătoria aceasta a ta cu o casă de discuri trebuie menţionat şi faptul că vei avea, în principiu, un mic confort financiar. Mă refer la faptul că marea majoritate a contractelor de management presupun că label-ul, ca un soţ / soţie iubitoare ce este se va ocupa de cheltuielile tale în ceea ce priveşte partea de creaţie fie că ne referim la costurile legate de studio (înregistrare, mix, master) fie la cele de producţie videoclip, distribuţie, promovare şi tot aşa. Ceea ce nu e un lucru de neglijat. Cel puţin în teorie. Se mai întămplă chiar că label-urile, casele de discuri, să dea chiar si avans din ceea ce vor recupera ei ulterior pentru a acoperi tot felul de cheltuieli din ceea ce înseamnă creşterea unui artist. Sau chiar pentru ca artistul să îşi ia un unicorn.
Însă principalul avantaj pe care îl văd atunci când semnezi cu o casă de discuri sau de management, label sau cum vrei tu să îi spui este faptul că poţi da vina pe altcineva pentru deciziile sau lucrurile stupide care se întămplă. Pentru că da, nu a fost ideea ta să folosiţi ANTARES pe voce. A fost decizia managerului. Şi tot a lui a fost şi atunci când aţi făcut piesa mai cicalacacichicea.
Şi uite aşa trecem organic către
Contractul de Management Artistic: Părţile Mai Puţin Bune
Înainte să semnezi trebuie să înţelegi că nu vei mai fi în control. Casele de discuri sau de producţie sau managementul vor avea întotdeauna un cuvânt de spus pentru tot, de la muzică si până la felul în care arăţi. Sunt şanse mari să aibă pareri si vis-a-vis de ce nume vrei să îi dai primului născut. Iar dacă contractul este pe mulţi ani s-ar putea ca la un moment dat să te simţi ca într-o căsătorie nefericită.
Label-urile, casele de discuri deţin masterul a tot ceea ce produci tu şi total împotriva firii au securizat prin editare şi compoziţiile. Deci sunt şanse mari ca dacă vei alege o altă direcţie să trebuiască să o iei de la capat. Sau să trebuiască sa ceri voie label-ului să îi cânţi bunicii tale când va face 95 de ani, bunica ta fiind singura fiinţă care ţi-a cumpărat CD-ul.
Cel mai mare dezavataj al semnării cu o casă de discuri mi se pare însă faptul că lucrurile frumoase se întâmplă în teorie. Contractul de management sau de producţie sau editare nu conţine absolut nici o responsabilitate pe care un label şi-o ia cu subiect şi predicat. Singura entitate care semneaza pentru lucruri palpabile eşti tu.
Acum, tu decizi ce şi cum fiindcă tu ştii care este puterea ta de muncă şi rezistentă la stres pe termen lung fiindcă despre aceasta este vorba în tot ceea ce înseamnă cariera unui artist. În mare şi superficial vorbind, bineînţeles.
În loc de concluzie
În nici un caz nu trebuie să iei ceea ce e mai sus decât ca o părere. În plus faţă de ceea ce am zis ar mai trebui specificat şi faptul că toată creşterea din ultima vreme a tot ceea ce înseamnă servicii de streaming dar şi SOCIAL MEDIA face mult mai uşor creşterea unui artist şi fără ajutorul total al unei case de discuri sau management. Se pot „externaliza” doar bucăţi şi artistul să păstreze controlul pentru cea mai mare parte (ex: concerte, cântări, asocieri de imagine, influensăreală, etc etc).
în definitiv, cască ochii fiindcă nimeni nu o va face în locul tău înainte să semnezi sau să nu semnezi şi clar nu semna draftul ci lucraţi pe el.
